City break în Iași (II)

City break în Iași (II)

Continui "istoricul" călătoriei în Iași, căci am observat că "publicul" este interesat.

De la mânăstirea Golia ne-am îndreptat către Palatul Culturii. Până să ajungem la Palatul Culturii, însă, în apropierea acestuia ne întâmpină casa de piatră cu arcade și coloane a Mitropolitului Dosoftei, primul cărturar din Moldova care a tipărit cărți religioase în limba română. Acest lucru se întâmpla la sfârșitul veacului al șaptesprezecelea (pe la 1680). Până atunci toate scrierile religioase erau în slavonă, limbă în care se țineau și slujbele, azi părându-ni-se de necrezut faptul că oamenii obișnuiți nu înțelegeau liturghia la biserică. Acest lucru este valabil de fapt și pentru o bună parte a preoților, care de fapt "boscorodeau" slujba, mulți habar n-având de limba slavonă

Casa mitropolitului se afla inițial în incinta bisericii Sf. Neculai din apropiere, dar sistematizările ulterioare ale Pieței Palatului au adus-o fix în mijlocul pieței, pe un scuar aflat între linia de tramvai și strada Anastasie Panu. În felul acesta a ajuns sa semene vag cu o ciudată stație de tramvai supradimensionată pe care cineva a construit-o în mod absurd în stil medieval și a mai pus-o și cu spatele la linii. Un turist s-ar aștepta să găsească undeva, printre coloane și arcade, ghișeul casei de bilete al regiei de transport ieșene, însă, în loc de aceasta, va găsi intrarea în muzeul de literatură română veche din Iași, adăpostit în prezent de această casă monument.

dosoftei.jpg

Dat fiind locul ciudat în care se află, n-am reușit să o încadrez cum trebuie în fotografie, dar veți găsi pe net fotografii cu o mai bună compoziție, care reușesc să plaseze această clădire într-un ambient mai apropiat de cel "original" din trecut.

În imediata apropiere se află o statuie de bronz a mitropolitului. Puțin mai încolo un monument închinat eroilor Revoluției din 1989 (nimic extraordinar, o cruce albă din marmură cu o placă pe care sunt scrise numele eroilor). Și tot mergând din monument în monument, iată-ne în fața Palatului Culturii

Pe bună dreptate denumit "kilometrul zero" al culturii din Iași, edificiul este o minunăție arhitectonică. Construit în stil neogotic, având un turn donjon împodobit cu ceas ce cântă "Hora Unirii" și alte două turnuri laterale mai mici, boltite, cu aripi retrase, cu fațade ornamentate cu elemente heraldice, Palatul Culturii veghează masiv și impunător, un simbol absolut al Iașului. În spate este un parc mare și frumos, ce coboară terasat, cu multă verdeață, bazine și fântâni. Păcat că la extrema cealaltă a parcului se află un mare mall, care cumva contrabalansează arhitectura clasică a palatului cu prismele terne și pereții vitrați specifici clădirilor cu scop comercial de azi.

Palatul a fost construit în perioada 1906-1925 și a supraviețuit ambelor cutremure mari. Cutremurul din 1977 a cauzat ceva avarii mai serioase, astfel încât de ani de zile clădirea se află în curs de consolidare și renovare. Spre nefericirea noastră am constatat că tocmai donjonul este în renovare în momentul de față, astfel încât fațada nordică, cea dinspre piață arată ca în fotografie.

Inițial destinația sa a fost de tribunal, dar, după venirea comuniștilor la putere i s-a dat destinația actuală. Azi adăpostește complexul muzeal Moldova, format dintr-un număr de muzee diverse, dar, datorită renovării, astăzi înțeleg că se poate vizita destul de puțin din interiorul palatului. Noi nu am intrat în palat, doar ne-am mărginit să-l admirăm din exterior.

palat1.jpg

Citat din Wikipedia: Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Naţional „Moldova”, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei (1916), Muzeul Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă (1860), Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” (1955), precum şi Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural (1975). În aripa de nord-est a palatului se află sediul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” (1920).

În general regimul comunist a schimbat destinația multor clădiri istorice, transformându-le în muzee. În București acest lucru s-a întâmplat de exemplu cu sediul Poștei (ulterior muzeul de istorie al RSR) sau Palatul Regal (muzeul de Artă). Impresia mea este că aceste clădiri au fost trase "pe linie moartă" în acest fel, ca și clădirea despre care vorbim.

În fața Palatului Culturii tronează o statuie a domnitorului Ștefan cel Mare, flancată de tunuri. Această statuie a creeat controverse încă de la dezvelirea sa, deoarece Ștefan cel Mare este înfățișat cu barbă deasă și coroană catolică pe cap. Se pare că sculptorul ce a realizat-o, un francez în vogă în acele vremuri (monumentul a fost dezvelit în 1883), nu a știut cum arată domnitorul și a sculptat-o conform închipuirilor sale și ale celui care inițiase acest proiect cu 25 de ani mai devreme, postelnicul Gheorghe Asachi. Culmea, inițiativa realizării monumentului a fost luată încă din 1856, urmărindu-se ca prin exacerbarea personalității voievodului să se trezească un sentiment naționalist moldovean care să împiedice eventuala Unire a Principatelor. Ca o ironie, statuia a fost realizată mult mai târziu, sub domnia regelui Carol I, după ce România își câștigase independența

stefan.jpg

Am ocolit prin partea dreaptă Palatul și am ajuns parcă în cu totul altă lume. În față se deschidea panorama parcului (și a mall-ului, bineînțeles), iar în spate aveam splendida fațadă sudică a clădirii, scăldată în soare. În fine o fotografie mai de Doamne-ajută, după ce telefoanele noastre se luptaseră în zadar cu lumina soarelui încă departe de zenit, dezavantajoasă pentru tot ce fotografiasem până atunci.

palat2.jpg

Am coborât câteva trepte și ne-am îndreptat pe aleile parcului către o terasă. La acea oră nu erau majoritatea erau închise, cu excepția uneia, considerată "de fițe" de către ieșeni. Cu toate astea ne-am așezat la o cafea și o limonadă, odihnindu-ne înaintea a ceea ce avea să urmeze.

Continuarea în partea a treia.

This article is my 7th oldest. It is 926 words long, and it’s got 0 comments for now.