City break în Iași (IV)

City break în Iași (IV)

Timpul a trecut, iar eu nu am mai apucat să închei ciclul de postări dedicate călătoriei în Iași. S-a scurs aproape jumătate de an de atunci și simt că amintirile mele au început să se disipe. De aceea sper ca acei care m-au însoțit, citind aceste rânduri, să se îndure și să aducă eventualele completări. Rubrica de comentarii este deschisă.

Mai mult, observ cu tristețe și regret că în această etapă a drumului am făcut foarte puține poze

Rămăsesem în "episodul" trecut undeva pe strada Lăpușneanu. Parcurgând această stradă se ajunge într-un vast "rond", piața Mihai Eminescu. Două clădiri atrag imediat atenția aici, cea impunătoare din beton, decorată cu un soi de basoreliefuri ciudate, a Casei de Cultură a Studenților, si cea barocă, având o cupolă turtită, ce aduce aminte de un observator astronomic, a Bibliotecii Universitare. Începem astfel să cunoaștem și fața universitară a Iașului.

Însă mai mult am ales să zăbovim în Parcul Voievozilor, vecin cu Casa de Cultură, unde se ridică un impresionant grup statuar.

PiataVoievozi.jpg

Opt domnitori moldoveni de piatră își dispută în perechi patru socluri ce arata ca niște sarcofage. Se vede că statuile au avut o viață grea, pe unele se observă urme de vandalism. Cu toate astea își duc soarta cu demnitate, bătute de soare și de ploi și de soarta ce le-a condamnat să aibă de-a face cu inițiativele grobiene ale vreunor derbedei.

După ce am admirat pe îndelete grupul statuar am început să urcăm dealul Copoului. Urmam pașii atâtor generații de studenți, care, vreme de mai bine de un secol, au urcat și urcă în continuare același deal spre facultățile lor, dealul Copoului fiindu-le matinală Golgotă. Dar, totodată, urmam pașii atâtor generații de orășeni care mergeau să se recreeze spre parcul Copou, acest Cișmigiu al Iașului.

Am vizitat foarte scurt Universitatea Al. I. Cuza, plimbându-ne prin sala "pasilor pierduți" unde se pot admira frescele lui Sabin Bălașa, apoi ne-am îndreptat spre Copou.

Parcul Copou ne-a întâmpinat și el, mai mult pustiu. Spre deosebire de parcurile bucureștene, unde frenezia electorală a primarilor postdecembriști s-a manifestat din plin de-a lungul ultimilor ani, acest parc, deși îngrijit, suferă de urmele vechimii. Asfaltul crăpat al aleilor sale cere din plin o renovare.

În centrul parcului se înalță vestitul obelisc flancat de lei de piatră.

obelisc.jpg

Iar undeva în apropiere mai veghează încă Teiul lui Eminescu, bătrăn și crăpat ca vai de el, sprijinit în proptele și legat cu cercuri de fier ce se chinuie să îl mențină vertical și într-o singură bucată.

TeiulLuiEminescu.jpg

Mult mai vertical și liniștit, chipul lui Eminescu ne privește de pe un soclu de piatră. Statuia sa e înconjurată de un parter de flori colorate. Ceva mai departe se află si statuia Veronicăi Micle.

StatuialuiEminescu.jpg

Ne-am odihnit pe o bancă din fața Obeliscului, unde, în sfârșit am putut să-mi acord mult râvnitul trofeu al unei sticle de Schweppes. Urcușul dealului în căldura înăbușitoare a verii ne sleise deja de puteri, dar nu bănuiam că urma un coborâș la fel de chinuitor de-a lungul Sărăriei, de această dată, căci urma Bojdeuca.

De multă vreme visasem s-o vizităm și îmi era teamă că realitatea nu se va ridica la înăltimea așteptărilor. Dar temerile mi-au dispărut la fața locului.

In această căsuță micuță și gârbovită încă mai domnește spiritul celor doi mari titani ai culturii romănești, Creangă și Eminescu. Timpul e oprit în loc acolo, cele două mici încăperi încă ii așteaptă. Priveam uimit lucrurile ce le aparținuseră, călcam cu grijă scândurile dușumelei ce poate mai păstrau urmele pașilor lor. La fel ca ei ne-am umplut și noi ochii de lumina peisajului privit de pe prispa din spatele casei. odihnindu-ne privirile pe culmile dealurilor domoale din depărtare. Am regretat doar că, recent această prispă fusese închisă inoportun de un geamlâc, care parcă răpește din farmecul priveliștii, punând obstacole privirii care hoinărește pe întinsul coclaurilor. Nu ne puteam dezlipi de acolo, de curtea în pantă abruptă în care cine știe cine a avut ideea să facă un mic "amfiteatru" închipuind o clasă școlărească în aer liber.

Bojdeuca2.jpg

Bojdeuca3.jpg

De la Bojdeucă am plecat mai departe în Târgul Cucului, încheind o lungă elipsă pe harta Iașului și, totodată și călătoria din acea zi de vară fierbinte.

This article is my 8th oldest. It is 694 words long, and it’s got 0 comments for now.